Viva la Revolucion!

Recenzie: Democratia bine temperata – Dan Pavel

recenzie Dan PavelDan Pavel, un cunoscut profesor de ştiinţa politică la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, dar şi un remarcant scriitor, filozof, ziarist şi consultant politic, încearcă să facă faţă noilor provocări ale vieţii politice româneşti, mai ales atunci când vine vorba de înţelegerea şi explicarea democraţiei. Dan Pavel este autorul celei mai complexe cărţi despre Convenţia Democratică („Nu putem reuşi decât împreună”. O istorie analitică a Convenţiei Democratice, 1989-2000 Dan Pavel, Iulia Huiu, Polirom 2003), precum şi autorul a încă cinci volume (Bibliopolis-1990; Etica lui Adam. Sau de ce rescriem istoria – 1995; Cine, ce şi de ce? Interviuri despre politică şi alte tabuuri-Polirom 1998; Leviathanul Bizantin-Polirom,1998) şi a numeroase articole, studii şi cercetări în revistele Sfera Politicii (fondator), 22 (fondator), Polis.

recenzie Dan PavelÎn lucrarea Democraţia bine temperată. Studii instituţionale”, prin intermediul celor şapte studii ce o alcătuiesc, respectiv: Preliminarii epistemologice la teoria crizei; NOUL SISTEM. Cercetare asupra noilor tendinţe ale sistemului de partide şi ale sistemului politic din România postcomunistă; Criza executivului, criza democraţiei; EURO 2009. Despre raţional choice, mita electorală şi fraudarea alegerilor; Puterea legislativă-punctul slab al democraţiei consensuale româneşti; Minorităţile bine temperate. Repere pentru teoria democraţiei; Comunicare fără participare şi democraţie fără popor , autorul încearcă să surprindă cu ajutorul teoriilor şi conceptelor de polical science, o realitate enigmatică cu care se confruntă scena politică românească postdecembristă.

Dan Pavel susţine că în  democraţiile consolidate ale lumii, scăderea îndrederii în instituţiile-cheie, demostrată frecvent în sondajele de opinie din ultimii ani, este cel mai potrivit argument al crizei democraţiilor. Cele mai importante consecinţe sunt atât scăderea participării la alegeri, cât şi diminuarea semnificativă ale altor tipuri de participare politică, deoarece ambele conduc la alterarea reprezentativităţii.

Astfel, prin reprezentarea unui număr tot mai redus de cetăţeni, prin reprezentarea dezechilibrată a intereselor unor categorii importante sociale, profesionale, regionale, generaţionale, scade şi legitimitatea instituţiilor democratice.

Totodată, creşterea corupţiei sau a imigraţiei, mai ales din ţări fără tradiţii democratice sau unde simpatia pentru fundamentalismul islamic terorist  este nedisimulată, conferă noi dimensiuni crizei politice a democraţiilor occidentale.

În România, încrederea cetăţenilor în instituţiile democraţiei nu a scăzut şi nu a crescut, deoarece această lipsă de încredere în instituţiile-cheie ale democraţiei a caracterizat de la bun început atitudinea cetăţenilor faţă de noul regim politic democratic. Aşadar, România aparţine paradigmei veşnicei crize care s-a manifestat din “momentul zero” al democraţiei şi a afectat toate instituţiile democratice.

Concret, primul studiul, demontrează că intituţiile democraţiei româneşti s-au născut şi au crescut în criză, aflându-se într-o tranziţie eternă, adică într-o criză permanentă.

Un alt studiu, asupra căruia Dan Pavel se concentrează, reliefează sistemul de partid românesc, cât şi sistemul politic. Alegerile parlamentare din 2008 au reprezentat un prag important în istoria politicii a postcomunismului românesc. Abia după aceste alegeri, s-a putut vorbi despre un nou sistem de partied şi un nou sistem politic.

Partidele politice sunt instituţiile-cheie ale democraţiei. Ele alcătuiesc complexa arhitectură a normelor, procedurilor, regimurilor, instituţiilor destinate limitării abuzurilor, autorităţilor excesive a actorilor politici individuali şi colectivi, separării puterii în stat, fără de care democraţia este lipsită de sens şi semnificaţie.Astfel, partidele care nu exercită funcţiile instituţionale, nu se pot numii astfel, ele se numesc pseudopartide sau copy-paste parties.

În România regăsim partide ce sunt altceva decât instituţii democratice, motivul fiind personalizarea vieţii politice. Aceasta reprezintă o piedică în calea insituţionalizării partidelor, dar şi în calea democratizării celorlalte instituţii democratice.

Astfel, personalizarea a fost factorul decisive pentru alegerile europarlamentare din 2007, pentru alegerile locale şi generale din 2008, cât şi pentru alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din 2009, mascând noi tentinţe ale sistemului politic şi ale sistemului de partid.

Noile tendinţe au fost: sfârşitul hegemoniei singurlui partid mare de pe scena politică românească-PSD, competiţia între partied mari ca tendinţă (PD-L, PNL şi PSD, fiecare depăşind pragul de 15%), eliminarea partidelor mici din Parlament şi administraţia locală, cât şi trecerea de la pluralism extreme la pluralism moderat şi trecerea de la multipartidim la tripartidism.

Dan Pavel mai identifică două crize ce au în vedere disfuncţionalitatea vieţii politice româneşti: criza la nivelul puterii executive şi la nivelul puterii legislative.

Criza instituţională a executivului este criza democraţiei. Criza executivului este cea mai vizibilă criză instituţională din arhitectura complexă a sistemului politic.Criza executivă din România este explicată prin intermediul a şapte dimensiuni: excesul legislativ al executivului şi subordonarea puterii legislative; subordonarea politică a executivului; disfuncţionalitatea coaliţiilor executive; constanta lipsă de performanţă instituţională a Cabinetului, ministerelor şi agenţiilor guvernamentale; obstacolele puse descentralizării administrative a puterii executive; relaţia preşedinte-premier şi raporturile preşedintelui cu Cabinetul; rolul preşedintelui în raport cu celelalte puteri ale statului.

Criza la nivelul puterii legislative este din punctul de vedere al autorului, cea mai gravă criză a democraţiei noastre. În democraţia consensuală a României criza este legată de subordonarea sa constantă faţă de puterea executivului, care şi-a asumat prin fiecare nou cabinet sarcini legislative supradimensionate, constretizate în tot mai multe ordonanţe de urgenţă, precum şi prin asumarea simultană în Parlament a unui număr tot mai mare de legi.

În altă ordine de idei, distrugerea treptată a bicameralismului în România, a condus, deasemenea, la erodarea modelului consensual al democraţiei şi înlocuirea acestuia prin modelul majoritar.

Sursele crizei puterii legislative, ale crizei parlamentarismului sunt multiple şi de natură diferită. În ordine cronologică, prima cauză a fost indistincţia instituţională originară, în cadrul democraţiei româneşti, dintre puterea legislative şi puterea executive. În ordine instituţională, cauza o constituie nerespectarea principiului separării puterilor în stat, care generează o serie de dereglări insituţionale ce afectează funcţionarea democraţiei şi calitatea vieţii cetăţenilor.În ordine epistemological, regăsim multe disfuncţionalităţi ale democraţiei autohtone, inclusive celei a puterii legislative, provin din imunitatea la “reflexivitatea modernităţii”. În ordine logică, cauza crizei parlamentarismului, a crizei puterii legislative, a puterii executive, a crizei puterii juridice, a crizei democraţiei este reprezentată de: “întreaga stare morală şi intelectuală a societăţii”.

Singurul remediu pentru ieşirea României din din prelunguta criză insituţională este consolidarea democraţiei. Redefinirea sa în actualul context, bazată, deci, pe realităţii, poate redresa şi pune în funcţiune aparatul democratic al unui stat ce se doreşte a fi civilizat şi european. Astfel. Responsabilitatea trebuie împărţită, iar actorii politici au datoria de a se obişnui cu idea că democraţia este produsul participării, al presiunilor de “jos în sus” şi nu invers.

Ultimul studiu reliefează un alt paradox. Deşi trăim într-o societate în care informaţia se propagă din ce în ce mai repede în diverse medii, clişeele, acesteia nu fac altceva decât să erodeze tot mai mult principiile de bază ale democraţiei.Dezvoltarea cantitativă a instrumentelor de comunicare şi a comunicatorilor nu generează proporţional şi o creştere a participării.

Din punct de vedere al teoriei democraţiei, prioritare sunt cercetarea şi explicarea cauzelor impactului pozitiv restrains al comunicării, al mijloacelor de comunicare în masă, al presei, al mijloacelor neconvenţionale de comunicare asupra particiării electorale, politice şi civice a indivizilor şi a colectivităţilor. Fenomenul democraţiei fără popor se asociază cu fenomenul comunicării fără participare. Astfel, se observă cum “comunicarea se substituie participării”.

Prin urmare, comunicare devine un scop în sine, chiar dacă mijloacele de comunicare în masă sau de comunicare interpersonală şi intersubiectivă s-au difersificat şi cuprind tot mai mulţi oameni, ei nu mai sunt cetăţeni, ci telespectatori, radioascultători, internauţi sau bloggeri. Acest lucru confirmă faptul că cetăţeanul real a fost înlocuit de cetăţeanul virtual. Aceasta este şi principala cauză a absenteismului, din ultima vreme, la vot.

 Într-un interviu acordat zaristului Cosmin Dima, pentru trustul Intact, Dan Pavel susţine că “Democraţia romînească, defectul ei este ca nu este instituţionalizată. Deci instiţutiile democraţiei au fost create formal, nu sunt ghidate nici după principiul clasic şi modern în acelaşi timp, al separării puterilor în stat. Pentru că daca ar fi fost instituţii separate, Parlamentul puternic, Guvernul eficient, Justiţia dreaptă – par lucruri simple, dar iată că sunt foarte complicate – deci, dacă lucrurile astea ar fi fost realizate de la început, acum am fi asistat la o îmbunătaţire, perfecţionare sau la o corectare a unor lucruri negative care apar în orice fel de proces”. Altfel spus, democraţia în România nu poate să funcţioneze atâta timp cât instituţiile ce stau la baza acestui mecanism nu funcţionează corespunzător.

În concluzie, politologul Dan Pavel conturează prin definirea corectă a conceptelor realitatea vieţii politice româneşti. Din punctul lui de vedere, intituţiile democraţiei româneşti s-au născut şi au crescut în criză, aflându-se într-o tranziţie eternă, adică într-o criză permanentă. Totodată, acesta remarcă şi disfuncţionalitatea celor trei puteri în state, pilonii democraţiei, fapt ce conduce la argumentarea crizei democraţiei cu care se confruntă România.
Print This Post Print This Post

Leave a Reply

NonElite

Cristian Diaconescu (UNPR)

Cristian Diaconescu (UNPR)

Cum ar fi o prăjitură diplomat dacă nu ar avea frişcă? Cam fadă, nu? Ei bine, cam acelaşi gust îmi lasă, de câte ori apare, cel mai constipat politician român, ilustrul „diplomat pe grad” (cum se autodefinea) Cristian Diaconescu, [Continuare]

Tudor Ciuhodaru

Tudor Ciuhodaru

Ce poate însemna pentru cineva (T. Ciuhodaru), membru în Legislativul României, ideea de reprezentativitate? Până la ce nivel poate cineva sa sfideze încrederea și răbdarea alegătorilor lui (mai ales când este vorba de un sistem electoral [Continuare]

Daniel Oajdea

Daniel Oajdea

Anul de grație 2011, an pre electoral. Vine 2012, an plin de campanii electorale. Acum, că toată lumea știe, vede, simte și miroase zoaia politică de pe umerii PDL-ului, nu este ceva nou. Însă aproprierea anului electoral dă drumul la [Continuare]

I-News

Băsescu a găsit mamele eroine ale lui Ioan Oltean

Băsescu a găsit mamele eroine ale lui Ioan Oltean

O declarație făcută de Traian Băsescu joi seară în emisiunea de la Digi24 a trecut neobservată, deși importanța este de-a dreptul istorică: președintele a anunțat că în momentul de față, românii sunt mai mulți decât pe vremea lui Ceaușescu. Nu, n-a spus-o direct, dar o operație de aritmetică banală ne conduce implacabil la această concluzie [Continuare]

NoiElite

Andrei Filip (dr.): Cataracta – peste 70% din oamenii sănătoși dezvoltă această afecțiune după vârsta de 65 de ani

Andrei Filip (dr.): Cataracta – peste 70% din oamenii sănătoși dezvoltă această afecțiune după vârsta de 65 de ani
Operația pentru reducerea dioptriilor cu laser, împreună cu tehnica PRK, oferă siguranță și satisfacție celor care doresc să scape de ochelari. Tratamentul laser este "o minune" a medicinei moderne, permițându-ne să facem lucruri [Continuare]

Florin Buicu (USL): “Am susținut SMURD-ul și pe Raed Arafat, am ieșit și în stradă în ianuarie 2012″

Florin Buicu (USL): “Am susținut SMURD-ul și pe Raed Arafat, am ieșit și în stradă în ianuarie 2012″
În primul rând, cine este omul Corneliu Florin Buicu? Sunt medic, cadru didactic universitar și candidez din partea USL pentru funcția de deputat al Colegiului Nr. 2 Tîrgu Mureș, reprezentând cartierele Tudor, Unirii, Cornișa și 22 [Continuare]

Iulian Crăciun (ARD) – ambasadorul românilor cu handicap

Iulian Crăciun (ARD) – ambasadorul românilor cu handicap
Candidatul Alianţei România Dreaptă pentru colegiul 8 Senat, Iulian Crăciun, a declarat cu prilejul lansării candidaţilor ARD pentru sectorul 4 al Capitalei, că va fi în Parlament ”ambasadorul” persoanelor cu handicap din [Continuare]

Diana Tusa (PNL): “Cateodata, si eu ma intreb ce caut in politica”

Diana Tusa (PNL): “Cateodata, si eu ma intreb ce caut in politica”
I: Ce cauta o femeie in politica romaneasca? Diana Tusa: De ce o femeie nu poate reusi in politica? E adevarat, lumea e plina de misogini si in partid si in afara lui, dar, si in politica, la fel ca in celelalte domenii, trebuie sa lupti. Ceea ce am [Continuare]

Adrian Chis (IND.): Viseul are nevoie in acest moment de profesionalism

Adrian Chis (IND.): Viseul are nevoie in acest moment de profesionalism
I: Ce v-a facut sa va hotarati sa candidati pentru fotoliul de primar al orasului Viseu de Sus? Adrian Chis: M-am hotarat sa candidez deoarece a trecut prea mult timp de cand nu s-a mai intamplat nimic bun in orasul nostru si cred ca a sosit [Continuare]

Cornel Briscaru (USL): Nu dau pomeni electorale!

Cornel Briscaru (USL): Nu dau pomeni electorale!
Brișcaru nu se regăsește în voturile din partea celor care așteaptă pomeni electorale * PDL reprezintă cea mai mare amenințare la adresa USL-ului *  Nu are nicio slăbiciune * Are intoleranță la corupție și spagă * Nu se vede migrator [Continuare]